E liniste in jur si-n toate
Si mi se pare ca-i pustiu…
Dar glasul tau inca strabate
Prin sufletul meu inca viu.
Si se arunca, se rastoarna,
Rastalmacit de aventuri,
Purtat de-un vant rece de iarna
Imi lasa-n inima sculpturi.
Se-nvarte lenes, aplecat.
Apoi stoarce din univers
Un vis prea vechi, demult uitat,
Un vis salbatic, rupt si sters.
Curand, se face in ecou
Ca sa-mi strabata corpul tot!
Iar eu il iau ca pe cadou
Si-l tin in mine cat mai pot.
Fac tron din inima si ganduri
Iar cu blandete il asez
Ca sa-mi domneasca intre ziduri
Puse acolo sa-mi pastrez
Viata curata si ascunsa
Fara vreo arta neinteleasa,
Viata curata si patrunsa
Doar de privirea-ti scump aleasa.
E liniste in jur si poate
Un vis salbatic ia contur.
Dar peste tot si peste toate
Domneste glasul tau, ti-o jur!
