Si iarasi suntem fata in fata…despartiti de’o foaie. In continuare esti oglinda mea, si eu a ta. Am ajuns din nou, ca la inceput, doi copii…doi copii prea obositi de tanguirile vremii.
Timpul nu ne-a iertat niciodata si nu ne iarta nici acum. Ploaie de vorbe, ganduri inghetate, moarte plina de moarte. De ce nu imi mai picuri un strop de fericire in suflet? De ce nu ma mai amagesti? Cat de mult m-ai iubit si cat de mult trebuia sa te iubesc…cat de mult te-am iubit si cat de mult trebuia sa ma iubesti.
Stim amandoi ce trebuia…da oare stim ce trebuie? De ce nu ne rezumam doar la iubire? Hai sa simplificam, hai sa ne cunoastem acum si doar acum…
Pulbere de inimi si vant neobrazat…si, poate, o liniste turbata. Toate in fata noastra se zvapaie ca un trecut ce-a devenit demult trecut. Un trecut ce a trecut…si culmea, noi suntem tot aici. Nu te-ai gandit la asta, nu? Nu te-ai gandit sa stam frunte in frunte noi, acei “noi” din prezent…nu din trecut sau viitor.
Cavoul meu, imi amintesti de mine. Tu esti topita intr-un gand macabru si ai uitat ca desi buzele noastre au fost murdarite de minti trecatoare, un singur sarut ai incrustat pe inima: al meu.
Si stii de ce esti tu atat de frumoasa? Findca te urasc…si te iubesc.
Amalgam de sentimente ce le revars in tine, le spal prin ochii tai si le transform in clipe de neuitat.
De ce nu ne putem spune adio? De ce nu spunem “pa” sau un “la revedere” ? De ce, in gluma lui morbida, ne tot intoarce universul? Intotdeauna, in acelasi moment primordial…si ai jura ca suntem sortiti. De ce fiecare “adio” suna a “pana cand o sa te iubesc din nou” ?
Flacari de suflet stinse intr-o ploaie de dor. Si singele ce ne inconjoara e doar o batjocora adusa nedreptatii ce ni s-a infaptuit. De parca am fi noi vinovati.
Am obosit sa tot renunt. Am renuntat sa tot renunt. Am obosit sa obosesc. Sleit de puteri, carmesc o viata ce se idolatrizeaza, se mesteca si se scuipa singura, se demonteaza pas cu pas ca un schelet ce-si arunca oasele prin tot pamantul ce-l inconjoara.
Stii, uneori stateam sa iti ascult bataile inimii…voiam sa le aud cat mai bine, sa le cunosc, sa le memorez findca stiam ca bate pentru mine. Dar stii de ce sunt cu adevarat fericit? Findca am reusit sa aud ceva ce nu a mai auzit nimeni niciodata: am reusit sa iti aud bataile sufletului!
Ne stim…ne cunoastem dintr-un alt mormant. Ne stim mucegaiul si parfumul. Ne stim pana si putrezimea sufletelor preaiubite. Hai acasa, mi-e dor de tine. Vreau sa-mi batjocoresti sufletul murdar cu o petala a inimii tale, vreau sa te prelingi pe corpul meu si sa ma cureti de nepasare, vreau sa-ti inchegi privirea in ochii mei si sa ma dezmembrezi cortina cu cortina. Vreau sa te dezbrac, sa te vad goala…asa cum te-am vazut intotdeauna. Tu esti regina unui suflet pierdut, gasit si regasit…si iarasi pierdut. A trecut prea mult timp, am ganduri necrozate iar fluturii si-au incetat bataile.
Oare in cealalta viata a fost mai usor? Oare in viitoarea o sa fie? E cu atat mai greu cand stiu ca esti a mea, iar eu al tau…hai sa ne primim cadou.
Mi te-ai impregnat in piele…dar m-am razbunat, mi-am lasat o bucata de suflet pe buza ta de jos. O sa ma vezi de fiecare data cand o sa te uiti in oglinda.
Mangaie-ma. Iridiu, ca intotdeauna. Parfumul meu te bantuie si’acuma. Pe mine nu mai poti sa ma dobori cu clipe, nu poti sa ma ucizi cu timp…cata vreme o sa te iubesc, tu o sa ma iubesti la fel…chiar daca ochii or sa vrea s-ascunda sufletului nemurirea noastra.
Pe culmi de munti taiosi, pe colturile cerului, pe aripile lunii sau in palmele stelelor…noi traim, noi ne traim…noi ne murim. Tu daca o sa mori vreodata, o sa mori in mine. Nu ti-e permis sa mori in alta parte…nu ai alegeri, nu ai alte vieti, nu ai noima.
Vezi? E al 12-lea ceas. Tu te-ai decis? Ce e al 12-lea ceas? Sfarsitul celui de-al 11-lea sau inceputul celui de-al 13-lea? Findca tu stii prea bine ca pentru noi nu exista al 12-lea ceas…noi suntem in afara timpului, in afara regulilor, in afara universului. Suntem proprii nostri zei, suntem 2 nebuni geniali.
Te-astept acasa sa imi spui ce e al 12-lea ceas…te iubesc si te astept, regina cavoului meu. Iar in al 12-lea ceas iti spun: pana cand o sa te iubesc din nou!