Zilele trecute am comandat pizza. De aia cu pepperoni care ne place noua, stii ce zic? Zambesc tamp de fiecare data cand imi amintesc ce ritual sacru presupunea pizza noastra preferata. Iti mai aduci aminte ce se intampla inainte…si poate mai important, ce se intampla dupa? Si recunosc ca nu imi placea sa comand eu. De aia intotdeauna tu erai cea care facea comanda. Dar tu o faceai intr-un mod prea frumos ca sa pot fura eu asta.
De aceasta data am comandat eu. Tu nu erai aici si chiar am vrut sa mananc pizza aia, nu stiu ce mi-a venit. Dar mi-a parut rau ca am mancat-o singur. Nu-i curios cum faptul ca am mancat pizza noastra preferata fara tine a rezultat in capul meu ca fiind o nedreptate? Am simtit ca te-am inselat. In mod real si neasemuit, faptul ca noi mancam intotdeauna impreuna este o borna ireala, un standard irealizabil de iubire. Negresit.
Cat de interesant si frumos este faptul ca am reusit sa construim asta impreuna? Cine ar putea vreodata sa ne ia asta? Cugetator, gandindu-ma la ce ma gandesc si atat, ma izbeste expiratia trecutului si ma imbie in parfum de a opta oara.
Stiu si eu, si universul ca esti frumoasa…si mai mult. Si inselatoare. Si ca iti amintesti primele dati. Dar oare, prin amalgamul de mirosuri, franturi, dansuri si nevoi, iti mai amintesti tu a opta oara? Iti mai amintesti ca in momentul ala ma jucam cu tine de-a eternitatea si a fost primul tau gand real ca o sa ma pierzi si ca o sa te pierd?
Inchid ochii si sunt acolo. Seara. Intr-un loc cu totul al nostru. Culmea, o zi obisnuita. Iar daca primele dati ai fost imbrobodita de machiaje si haine de seama, a opta oara erai simpla, naturala. Cumva iesita din contextul gandurilor mele. Eu te asteptam ceva mai diafana, dar tu m-ai izbit cu realitatea si m-ati trezit din monotonia unui inceput predestinat. Iar eu, abil si dedicat, am zis sa ma joc cu oportunitatea de a strange eternitatea in brate. Si m-am jucat!
Si m-am tot jucat. Ca intr-un tablou de van Gogh, ti-am insirat mormane de idei si le-am cladit pe ganduri inselatoare. Voiam sa te testez, sa vad cum ma inghiti cu totul si ma tii in tine pe vecie…sau daca poti sa faci asta, fiindca nu stiam inca. S-a plans si s-a ras ore in sir! Doamne, cum s-a mai ras…
Dar apoi, a venit ceasul din urma. Ceasul opt. Era a opta oara si ceasul era opt. Necredincios destin, as spune, nu crezi? Ala a fost momentul in care jocul meu a prins contur, s-a creionat in realitate iar mareea linistita a unei zile de prisos s-a transformat in valuri si tsunami. A fost primul moment de panica interioara pe care l-am avut. Te cunosc de-o viata si o sa te cunosc de-aici inainte 8 eternitati, dar ca atunci nu m-am mai speriat si nici nu o sa o mai fac.
A fost primul fals-pozitiv trait alaturi de tine. Cine naiba ar fi crezut ca un joc stupid de putere dintre noi ar fi putut sa duca la tot si la nimic? Usor comic…si alarmant. Iti amintesti cum se preconiza prognoza unei nepotriviri, unei despartiri inopinante?
Ne-a ajutat curajul de a recunoaste ca gresim. Si luna. Prea intensa si prea atenta la noi.
Iti mai amintesti? Trebuia sa pleci. Tineri, trepidand de iubire si de nesfarsit, asteptam tramvaiul. Doar ca a venit tramvaiul gresit iar cel pe care trebuia sa il iei tu era abia urmatorul. Iar rad. Iti mai aduci aminte ca intotdeauna luai ultimul tramvai? Ultimul, ultimul? Doar ca sa mai petrecem o frantura de clipa impreuna. Doamne, cum zambesc…
Tramvaiul ala gresit ne-a adus justitia de care aveam nevoie, ne-a nivelat orgoliile si tot ce mai era in plus. Nu o sa uit vreodata cat de frumoasa ai fost in momentul ala magic! Momentul cand ne-am dat seama amandoi ca jocul perfid pe care il petreceam a fost doar un simplu joc, iar locul tau e vesnic langa mine iar al meu, vesnic langa tine. De cate ori imi amintesc, de-atatea ori mi se termina filmul cu tine imbratisata in jurul meu, incolacita de gatul meu, cu parul lung fluturand in briza necunoscutului…
Si cu ochii tai care m-au inghitit cu totul de opt ori. Iar luna, martora, se imbalsama in privirea ta. Si daca ar fi sa mor, ala e momentul meu!
De opt ori cate opt eternitati, si toate le-as petrece cu tine. De opt ori cate opt ceasuri rele, si peste toate as trece cu tine. In opt feluri diferite as putea sa-ti spun ca te iubesc si opt nopti la rand as putea sa ma pierd in ochii tai. Opt fapte bune si opt fapte rele, toate doar cu tine le-as face. Iar daca ar fi sa pun opt pe opt, tot cu tine as face si asta.
De opt ori te-am vazut si de fiecare data m-am indragostit de tine. Si as putea spune si scrie asta in opt feluri diferite. Daca as avea opt suflete, toate ar fi perechea ta perfecta. Daca as avea opt ochi, toti te-ar vedea la fel de frumoasa. Iar daca palma mea s-ar naste de opt ori, ar fi de fiecare data sculptata pentru palma ta.
Vreau sa traiesc vesnic. Vreau sa traim vesnic! Dar opt vieti nu mi-ar ajunge sa te iubesc asa cum meriti. Iar daca ar fi sa mor de opt ori, de fiecare data as vrea sa mor in bratele tale. De opt ori, in opt feluri diferite…tu esti infinitul meu!