Suna clopotele-a bine, suna clopotele-a rau…
Ma gandesc numai la tine, martor ‘mi-este Dumnezeu!
Suna visele in noapte si se zbat numa-ntre vene,
Intra-n inima si-n suflet si se dezgolesc alene.
Se preling, se rascolesc, toate-odata ma sugruma
Iar cand vreau sa le adun, glasul tau curat ma-ndruma.
Si ma bantuie privirea care nu se mai opreste
Din a-mi alerga prin minte si prin doru-mi care creste,
Ma atrage in capcana si ma strange minutios
Ca o dulce primavara si cadoul ei frumos.
Fie noapte, fie zi, tot nu scap de ochii tai
Iar cand vreau sa le dau drumul, ii gasesc iar in ai mei.
Scald dileme-n ape tulburi ca poate gasesc raspuns
Dar nu izbutesc vreodata, mai curand ma simt rapus.
Rime aruncate-n foaie, ganduri aruncate-n vant…
Tu esti tu…si esti departe. Eu? Sunt obosit si frant.
Eu sunt eu…si am curajul sa te tatuez pe soarta,
Obosit si frant deodata, tot te vad ca pe o arta.
Suna clopotele-a iarna, suna clopotele-a vara…
Ma gandesc numai la tine, martor ‘mi-e inima rara!
Bate vantul lin pe-o pleoapa, pe cealalta nu se-ndura.
Esti a mea si iar nu esti, ba te vad, ba esti obscura.
Bate clopotu-n durere si apoi seara iar vine…
Spune-mi tu, fara ragaz, vii la noapte-n vis la mine?
