Spune-mi, iti e dor? Iti mai amintesti pasii dinaintea pasilor? Nu te lasa vrajita de mireasma prezentului si a viitorului; cel putin pana nu iti faci scumpa esarfa din trecut. Esarfa plina de amintiri si iubire, vise si vibratii, imaginatie si curaj. Esarfa pe care sa o porti zilnic, pana mori. Si sa stii ca ar fi o crima morbida sa o speli. Esarfa aia invaluita in mireasma eternitatii trebuie sa o porti asa cum e, vesnic.
Ploaie de stele si miros absurd de viitor, asta a insemnat pentru mine a treia oara. Adu-ti aminte cum ne-am vazut atat de simplu, nepregatit, neplanificat. De parca nu ar fi trebuit. Cred ca nu a fost decizia noastra, cred ca destinul avea chef de joaca si a vrut sa vada ce se intampla cu doua suflete pereche atunci cand le pune fata in fata inaintea timpului lor. Mai mult, eram si in parcul meu favorit.
Si n-as fi crezut ca inceputul intalnirii noastre ar fi putut promite viitorul. A fost primul moment real, dezarmant de real, in care te-am vazut in viitor. Si prezentul mi-a invadat capul si venele, mi-a instrainat simturile si m-a intrebat fara nici o remuscare „Ce vezi in viitor?”. Fara ca primul atom macar sa miste, fara ca gandul macar sa-si construiasca blanda fortareata in mintea mea, am raspuns ferm si vesnic „Pe ea”.
Nu stiu daca chiar cred in divinitate, inceput sau sfarsit. Ce stiu e ca fara sa cer, prezentul, viitorul, destinul si vesnicia au fost de acord atat cu intrebarea cat si cu raspunsul. Marcat cu o stampila vrednica si universala, frumoasa cicatrice din acea zi avea sa fie aprobata in mod ireal de toate divinitatile.
Cat de frumoasa si reala ai fost in ziua aia! Atat de multa inocenta incapsulata intr-un spirit bland, plin de parfum extravagant si de dorinte arzatoare…
Imi amintesc si-acum ca te-am analizat si te-am cantarit in toate felurile posibile. Nu am inteles cum totul a fost de acord atat cu intrebarea cat si cu raspunsul. Cum ar fi putut fi? De ce? De unde sa am atata dreptate? Dar uite ca am avut. Nici nu ar fi fost cum sa fie altfel.
A treia oara a fost momentul cand mi-am tatuat pe retina privirea ta. Momentul in care in venele noastre s-a sadit ritmul sangelui celuilalt. Si chiar daca nu ai fost la fel de frumoasa ca a patra oara, in ochii mei s-a construit un piedestal de pe care nu te-am mai dat jos niciodata. Si nici nu o sa te dau vreodata.
De trei ori cate trei priviri imbracate in trei arome, fiecare cu cate trei tarii diferite. Iti imaginezi? Mi-au fost de ajuns trei momente cu tine, si asta e ireal, ca sa-mi daram si sa-mi construiesc cele mai importante trei lucruri din universul meu: trecutul, prezentul si viitorul.
Vezi? Cum e viata asta! Deja stii ce rol important joaca eternitatea pe scena noastra. Actor bun, eternitatea asta. Imi place sa o privesc, sa te privesc, sa ne privim. Vreau sa ne privim. Sper sa murim ochi in ochi…