Astazi, a mai cazut un cer. S-a rostogolit, a incercat sa nu cada, sa nu renunte…totul agonizant. Dar stii, ma simt bine. Chiar si cu un cer asupra-mi.
Inca nu esti acasa, inca nu ai venit…inca iti scriu si te astept, cavoul meu. Esti departe si asta e unul din momentele acelea cand am nevoie de tine, am nevoie sa te respir, am nevoie sa te simt, am nevoie sa te resping, am nevoie sa plangi pentru mine…sau sa plangi cu mine. Sa plangi pentru tata…sa suferi cu mine…
Si e din ce in ce mai greu cu cat sunt mai aproape…cad stele inflacarate peste mintea si sufletul meu, ma ingroapa arhanghelii in tunete zvapaiate, simt fier incins si marmura prea rece…sunt construit din iridiu.
Mi se sfarama universuri, rand pe rand…si tu stai acolo si doar afli. Nu faci nimic. De ce nu faci nimic, sotia mea? De ce nu vii sa ma inveti dreptate, umilinta, supunere…sa ma inveti cum e sa am pe cineva alaturi. Esti doar o fantasma, o umbra pe care nu o pot ingreuna.
Iti zic din nou ca esti frumoasa, cum ti-am mai zis de atatea si atatea ori. Imi atarna candelabre de ochi si tot nu pot sa mi te scoata de pe retina…findca tu esti venin. Tu intri, omori si nu mai pleci.
Inca nu te-ai trezit din moarte? Te-am omorat. Inca nu te-ai trezit? Ia si contopeste lumi, fa suflete sa cada, scrie romane si povesti, devoreaza contexte, dezbraca universul…apoi, dezbraca-te si vino acasa! Vreau sa iti vad dihotomia sufletului, vreau sa iti vad goliciunea si rusinea, orgoliul si mandria…tot!
Cadavrul distantei ce ne desparte se sparge in catrene ce ne unesc…iubirea mea nu stie unde esti, dar stie ca esti…si e deajuns.
In seara asta cazi in genunchi pentru mine. Implora zeii sa-mi dea pace, sa ma pietrifice, sa faca diamant din mine. Si fii cu gandul la mine, iubeste-ma cum doar tu poti si lupta…lupta cu tine pentru mine, lupta cu mine pentru tine.
Ca doar tu esti, si doar eu sunt…si stii. Cadranul unei previziuni ma ingenuncheaza…sunt la pamant.
In seara asta, cazi in genunchi pentru mine!