Cred ca ma indragostesc! Si simt cum ma izbeste un parfum de necunoscut, simt cum mi se zbate inima cu violenta pentru ca vrea sa bata lipita de a ta, simt cum tot aerul din jur imi face loc sa stralucesc. Sunt pe ganduri, cam ca intotdeauna. Simt atat de multe lucruri pe care nu ar trebui sa le simt; deja, dupa atat de mult timp, ar trebui sa stiu exact cum e construit fiecare sentiment si cum se ridica maiestuos in interiorul meu, dar sufletul nu mi se dezminte.
Da, cred ca ma indragostesc…din nou si din nou de tine. Pentru a mia oara. Nu, gresesc, cred ca ar fi corect recunosc ca pana acum m-am indragostit de tine de 3960 de ori, deci asta ar fi a 3961 oara.
Cand se termina? Sau se termina vreodata indragosteala asta? Caci pentru mine, in fiecare zi, esti de cel putin un infinit de ori alt om si ma indragostesc pe rand, si pe rand, si pe rand…
Sa stii ca am si martori. Ziua si noaptea, soarele si luna, vesnicia si momentul. Toate imi fac cununa si se impletesc in juru-mi de fiecare data cand ma gandesc la tine. Ma inghesuie norii cand te iubesc cu fericire si ma apasa pamantul cand te iubesc cu tristete. Dar oare tu….oare tu, cum ma iubesti?
Se poate pedepsi si cu iertarea, se poate rani si iubind. De aia te intreb, noua cine ne spala pacatele? Cine te dezbraca pe tine ca sa iti stearga vanataile ranilor pe care mi le-ai facut? Cine ma dezbraca pe mine ca sa imi curete saruturile veninoase pe care ti le-am dat? Cred ca ne bazam prea mult pe divinitate; ar trebui noi sa facem mai mult.
Hai sa facem un pact: sa respiram pana nu o’m mai putea respira si sa ne iubim pana nu o’m mai avea iubire in noi. Macar asa stiu ca ne-am da unul altuia tot aerul si toata iubirea pe care am avut-o, o avem si o vom avea vreodata. Oricum ar fi, tot cavoul meu ramai. Asa greu, apasator, deschis si plin de libertate. Iar eu o sa-ti fiu temnita de vise, cu gratii ascultatoare si cuminti. O sa-ti tin si inima si sufletul ferecate pana cand timpul nu o mai avea timp.
Asta sa-ti fie pedeapsa. Iar eu, nepedepsit sa raman.
Sunt fericit cand ma indragostesc de tine, ti-am spus? Asta pentru ca imi place sa simt viitorul, sa il topesc, sa il amestec bine cu toate ingredientele mele minune si sa il torn cu atentia intr-o seringa. Iar mai apoi, sa-mi torn in vene tot ce mi-ai dat si o sa-mi dai vreodata in viata asta. Asta e cel mai subtil mod prin care te pot simti in mine. Si tocmai de aceea iubesc sa ma indragostesc de tine.
Usor, usor, devin fantoma viitorul tau. Ma bucur ca e asa si nu invers, fiindca eu n-as fi putut sa trag aer in piept cu tine alaturi tot timpul. Ti-as fi simtit tot timpul mana pe piept si mi s-ar fi inflacarat venele si gandurile; as fi tanjit din nou dupa ceva ce nu trebuie tanjit. Daca e invers, asta sa-ti fie pedeapsa. Iar daca nu, nu. Doar dau indemnuri, nu iau decizii; sa-si faca treaba destinul si sa ne dea cu blandete ce are sa ne dea.
Daca iti bat la usa, imi raspunzi? Si mai important, daca imi bati la usa, iti raspund?