Singuratatea in doi: cauza, efect si antidot

Eu sunt un om judecator, de fel, dar nu o arat pe atat de des pe cat ar trebui din cauza faptului ca oamenii ar percepe gresit acest lucru. Si nu gresit cu privire la mine, fiindca asta ma intereseaza prea putin, ci mai mult cu privire la ei. Desi sunt asa, nu-mi permit niciodata sa ii spun unui om cum sa-si traiasca viata atat timp cat si-o traieste cum vrea el. Si de aceea ma deranjeaza in mod vizibil atunci cand oamenii isi irosesc clipele pe nimic, cand traiesc gratis, cu atat mai mult cand fac asta in cuplu.

Sa fii singur nu e un pacat si nici nu e o greseala. Sa fii singur in doi de cele mai multe ori e o alegere constienta, urmare a deciziilor si comportamentelor tale. Daca despre ce inseamna singuratatea si care sunt efectele ei am vorbit in articolul de aici, astazi povestim un pic despre o crima sociala, i-as spune eu, si anume singuratatea in doi.

In primul rand, hai sa vedem care sunt cauzele ce paveaza drumul fals al instrainarii in cuplu. Pai, cea mai la indemana si deasemenea vinovata de cele mai multe ori pentru distantarea partenerilor este lipsa comunicarii. Si cand zic asta, nu te gandi la vreo tampenie de aia goala pe care ti-o serveste psihologul, ci la comunicare reala, la vorbit si ascultat, la interes. Nu e vorba despre exercitii de cuplu sau de a va cunoaste irevocabil si indefinit, ci despre o paine…sau despre o balta, sau poate despre aglomeratia din magazin.

Sa vorbiti despre ce simtiti in anumite momente, despre cum sa va cunoasteti mai bine sau despre cum ar trebui sa evolueze relatia voastra e un next step extrem de greu de atins daca nu puteti comunica eficient si interesant despre paine. Pilonii comunicarii incep de jos. Daca tu te duci direct sus, mai devreme sau mai tarziu tot ce construiesti acolo o sa se darame sub propria greutate. Asadar, invata sa asculti si sa povestesti, acorda mult mai mult interes lucrurilor banale si accepta faptul ca lucruri nesemnificative pentru tine pot avea reala importanta pentru partener.

Daca partenerul vine acasa si incepe sa-ti povesteasca despre painea pe care a vrut sa o cumpere sau balta in care a calcat, tu auzi…dar asculti? Te intereseaza? Poti sa continui conversatia si sa o duci la nivelul in care puteti sa va bucurati de ea ambii? De cele mai multe ori, nu. Si tocmai de aici se nasc primele crapaturi in armura.

Aici intervine efectul. Si este unul grotesc si inimaginabil. Atunci cand tu nu asculti ce-ti spune partenerul despre paine, altcineva o va face. Cineva il va asculta pe el sau pe ea. El va iesi cu baietii la bere si va povesti despre nenorocita aia de paine iar ei il vor asculta si vor rade. Ea va vorbi cu prietenele pe grupul de WhatsApp si ele o vor asculta. Si uite asa se nasc primele distantari care desi par initial inofensive, in timp vor crea adevarate canioane intre voi. Cum spuneam, stupid! De la o paine?

Un efect mult mai tragic pentru voi, ca si cuplu, este ca s-ar putea ca persoana care va asculta cu interes povestea painii sau a baltii sa fie una singura (si nu mai multe, ca in cazul escapadei la bere sau grupului de WhatsApp) si mai mult, de sex opus. Atunci, crapaturile din armura sa transforma in adevarate cratere. Ala este momentul magic de trist cand partenerul gaseste intelegere, interes si acceptare in altcineva in afara de tine – iar asta nu ar trebui sa se intample niciodata.

Vad in jur extrem de multe cupluri in care partenerii sunt singuri. Ma uit deznadajduit uneori cum se plimba prin parc, mall sau pe strada, tinandu-se de mana si doar mergand. Fara sa-si vorbeasca, fara sa-si zambeasca, fara sa se bucure unul de celalalt. Si eu, personal, nu cred ca ar putea trece vreun moment in viata asta in care nu as vrea sa ma bucur de persoana iubita, in care nu as vrea sa ii povestesc tot ce mi s-a intamplat, in care nu as vrea sa stie ce gandesc si ce-mi doresc.

E mult mai trist sa fii singur in doi decat sa fii singur. Asta pentru ca ai magnifica ocazie sa nu fii; adica tot ce se intampla sau nu tine de tine si de persoana de langa tine. Si atunci, cum rezolvi povestea asta? Cum repari ce-i stricat? Care-i antidotul?

Simplu. Atentie reala si interes. Dar de-alea pe bune, nu fabricate. Trebuie sa fii atent la persoana de langa tine, sa fii interesat in mod real si natural, sa-i acorzi respectul si aprecierea necesara fiindca pana la urma e…jumatatea ta. Si nu e stupid ca cineva trebuie sa zica lucrurile astea? Pentru ca ar trebui sa se intample in mod natural. Daca nu esti interesat de ce i se intampla, daca nu esti atent la viata partenerului, daca nu ai respect si nu poti aprecia valoarea fiecarei zile petrecuta impreuna, atunci de ce mai sunteti unul langa celalalt? Oricand e mai sanatos sa o luati pe cai separate decat sa traiti ca doi straini.

Revenind la atentie si interes (ca nu cumva sa fie catalogate ca si generalitati), se rezuma prin abilitatile de a vorbi si a asculta. Despre paine, despre balta, despre aglomeratie, despre o bere proasta sau o rochie frumoasa, despre colegul tampit de la munca, despre poluare si despre orice altceva mai vrei tu. Daca subiectul respectiv are importanta pentru partener, lipsa atentiei si interesului tau denota o lipsa de respect si apreciere direct resimtita in subconstient.

Nu incerca sa intorci discutia in favoarea ta, nu incerca sa schimbi subiectul cu ceva mai interesant, nu incerca sa vorbesti despre tine. Asculta-ti partenerul si vorbeste cu el. Comunicati, bucurati-va unul de celalat, radeti impreuna despre orice. Si oricat de stupid ar suna, sa stii ca o zi in care nu razi e o zi pierduta. Iar asta, din nou, nu e doar un cliseu aruncat la misto, ci e ceva real si palpabil. Rasul, distractia, optimismul, bucuria sunt antidot si tratament pentru orice, dar asta e o alta discutie pe care o vom purta mai incolo.

Concluzionand, singuratatea in doi e o boala grea. Vestea proasta e ca daca suferi de ea, exista posibilitatea ca partenerul tau de viata sa nu fie cel potrivit pentru tine iar solutia o stii deja prea bine. Vestea buna este ca e tratabila. N-ai nevoie de chestii complicate, ci doar de multa comunicare, atentie la nevoile celuilalt si interes real. Vestea si mai buna e ca tu deja ai lucrurile astea pentru ca le-ai folosit atunci cand erati la inceputul relatiei. Trebuie doar sa le folosesti mai des.

Acum dute si intreaba-ti partenerul despre cum i-a fost ziua, despre paine, balti si aglomeratie.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copy link
Powered by Social Snap