Am lumea plina de culori si amintiri
Sculptate mult prea des in vise si priviri…
Atata timp se rascolete ca un mort,
Iar eu, fara sa trag, fara sa fac efort,
Masor abil tot ce adun in tolba vietii
Ca sa nu pierd ceva in vraja batranetii.
Atata timp…si parca n-a trecut destul,
Parca il vad pe primul, le vad si pe restul.
Toate-adunate intr-un loc plapand,
In ape-adanci si-n vuiete arzand.
Doamne, si tineretea asta – mare mincinoasa,
M-a tintuit pe-ascuns in lume si in casa,
M-a tranformat in aur si-n sfarsit,
M-a laudat si m-a nenorocit.
Am lumea plina de idei si izbavire
Toate pictate-n note de iubire…
Ce mi-a placut sa le adun pe toate!
Sa le adun, sa le transform in nestemate,
Pline de har si pline de dorinta
Le-am tatuat pe suflet si in ochi cu usurinta.
Mi-am construit din toate un bordel
Si le-am pus gratii necurate din otel
Ca nu cumva sa fuga in nestire
Vreun suflet prea scaldat in razvratire.
M-am inchinat cu dor in fiecare seara,
Le-am inchinat statui din flacari si din ceara,
Le-am dat curaj si le-am slavit intruna,
Ca nu cumva sa imi plece vreo una.
Am lumea plina de copii si de etape,
Toate tacute si toate cantate…
Mi-am dat, le-am dat, mi-au dat, si tot asa,
Pana am construit cu totii realitatea.
Destin de piatra presarat pe ganduri,
Am prea multe de zis si nu am randuri.
Le am pe toate, le tin strans la piept,
Ca nu cumva sa para prea nedrept
Tot timpul ce l-am petrecut si l-am fumat
Alaturi de un singur suflet necurat.
Imi construiesc din toate fericit cavou
Caci pentru mine toate sunt un sfant cadou.
Fara sa las in urma vreun pas deformat
Ma duc acasa, ele ma asteapta goale-n pat.
Am lumea plina de parfum si suflete,
Toate zambind tacute, toate-n urlete…
