Ma gandeam, si o fac des, la iubirea din jur. Sau mai precis, lipsa ei. Oameni inhaitati ce se ridica-n slavi, izvor de nepasare si multa, multa creativitate muta.
Ce gluma proasta! Si ii vezi pe strada, de mana, iubindu-se „pe veci” dar au un aer atat de mediocru, se privesc atat de rar, nu isi zambesc unul altuia, nu se joaca unul cu sufletul celuilalt. Decat daca exista spectatori. Atunci capata sens iubirea pentru ei, cand sunt de fata judecatori ai spectacolului lor macabru si indefinit.
Cand fanfara canta, mortii ies la dans. Adormiti, plini de nimic, cu voci sugrumate si sperante deshumate. Perversii…
Papusarul zice: nu fi mediocru!