Cand ti-e cald, vrei frig. Cand ti-e frig, vrei cald. Si totusi, cateodata, manat de o existenta perfect curioasa de nimic si inconjurat de repetitii cu scop, alegi sa te multumesti ce ceva caldura sau ceva frig. Nu de tot, ci doara asa…putin…de gust.
Si care-i maretul scop in asta? Ce-ti poate aduce o frantura de „ceva”? Dar preferi o frantura pentru ca ori ti-e frica de ce s-ar putea intampla atunci cand ajungi sa ai tot sau pentru ca a avea tot necesita prea mult efort. Si-atunci preferi sa faci totul artificial.
Ceva aer conditionat e tot mai bine decat nimic, nu-i asa?
Papusarul zice: alege sa alegi!
