Atat de multe lucruri de spus, atat de putin timp…dar hai sa incercam. Hai sa ne dam seama impreuna ce e iubirea, ce poti face cu ea, ce poate face ea cu tine, unde si cum o intalnesti si poate cel mai important, cum o pastrezi odata ce o ai.
Iubirea e un sentiment ca toate celelalte. Dar, zilnic traim sentimente peste sentimente iar iubirea adevarata nu e de gasit. Cum se face? Pai e simplu: iubirea n-are inceput si sfarsit. Da, cu asta o sa incep si asta e probabil singurul lucru pe care trebuie sa-l retii: iubirea n-are inceput si sfarsit.
Retine, ca sa nu fiu nevoit sa spun pe parcurs „iubire adevarata”, ca ma refer la iubire, nu la indragire, empatie, placere. Iubire. Aia de i-a lovit pe Romeo si Julieta si pe multi altii ca ei de-a lungul istoriei. Ii stii pe toti. De ce? Sau de unde? Pai fix iubirea nemarginita dintre ei i-a carat fain-frumos prin istorie si ti i-a adus tie in fata, mai devreme sau mai tarziu.
Dar vezi? Sunt doar cativa de care stii. Nimeni n-a scris niciodata despre vecinii de la 3, nimeni nu a facut vreun film despre matusa si unchiul, nimeni n-a pomenit de aia doi de la marginea Bucurestiului care au 4 copii si se iubesc de numa.
Asta pentru ca, asa cum am zis si la inceput, iubirea este vesnica, completa, persistenta, hranitoare si nelimitata. Tocmai de aia rezista in timp, pentru ca nimic, niciodata nu o poate clinti si nu o poate atinge. E mai presus de orice. Si de oricine.
Ca sa-ti dau si un exemplu mai contemporan, la care sa te poti conecta mai usor, sa spunem, eu iubesc. Iubesc niste persoane care au fost, sunt sau care abia vor urma sa fie in viata mea. Si le iubesc complet si nelimitat, in ciudat faptului ca sunt sau nu in viata mea. Si asta pentru ca loialitatea, determinarea, respectul, smerenia, dedicarea si toate celelalte sentimente de seama care-mi inconjoara iubirea fata de acele persoana nu au disparut, nu dispar si nici nu vor disparea vreodata. E pe veci, remember?
Iubirea nu inseamna o floare sau un cadou scump. Nu inseamna un sacrificiu. Nu inseamna un moment de smerenie. Nu inseamna o greseala iertata. Nu inseamna o clipa de atentie. Ci inseamna TOATE! Inseamna toate florile si cadourile scumpe, toate sacrificiile, momentele de smerenie, greselile iertate, clipele de atentie.
Inseamna consistenta si eternitate, frumusete si dedicare, risc si asumare. Atunci cand iubesti, nu ai voie sa nu dai tot. Si asta nu pentru ca ti-o impune cineva, ci pentru ca nu ai putea sa traiesti cu tine altfel. Iar cand zic tot, ma refer la tot. Tot ce ai avut, ai si vei avea vreodata.
In momentul in care iubirea iti strabate venele ca un rau nelinistit si salbatic, persoana sau persoanele catre care e indreptata trebuie sa fie centrul universului tau. Am zis „trebuie”, din nou, nu ca o obligatie fata de cineva sau ceva ci ca o naturalete izvorata din tine. Si atunci, daca el/ea/ei sunt centrul universului tau si reciproca, nimic niciodata nu poate misca asta fiindca voi sunteti un obiect imobil iar vesnicia e o forta de neoprit.
E un paradox vesnic. Esti atent? Ce se intampla atunci cand o forta de neoprit intalneste un obiect imobil?
Nu exista un raspuns. Nimeni nu stie. De ce? Pentru ca nimeni nu poate intelege complet niciunul dintre cele doua entitati. Cum ziceam, paradox vesnic. La fel de vesnic ca si iubirea, daca-ti merg rotitele si poti face conexiunea. Si atunci, neputand fi cuantificate, ramane ca relatia paradoxala sa dainuiasca etern, la fel ca si iubirea ta. Simplu.
Sper ca nu te-am dus prea departe si inca esti aici, pe fir. Sa lasam „fizicile cuantice” si alte minuni spatiale si sa ne rezumam din nou la faptul ca iubirea nu vine si trece. Nu poti sa spui ca ai iubit odata pe cineva si acum nu o mai faci. Sau daca poti spune asta, inseamna ca nu a fost iubire. A fost drag, relatie, apropiere si orice altceva vrei tu, dar nu iubire.
Iar oamenii pe care i-ai iubit sunt acum parte din tine si ii iubesti si o sa ii iubesti tot restul vietii tale, fara echivoc. Iar asta trece prin timp, spatiu si orice alta necunoscuta ce mai poate sa apara. Sunt si vor fi cu tine prin tot ceea ce spui, faci si traiesti. Acum nu mai traiesti pentru unul singur, ci pentru mai multi. Duci mai departe mostenirea ce ti-a fost frumos incadrata de destin, karma sau Dumnezeu. Alah, Budha sau de oricine altcineva in care crezi.
Sa iubesti inseamna sa te arunci de pe varful muntelui sigur fiind ca nu vei pati nimic. Nu stii daca e vreo plasa de salvare, vreo funie legata pe undeva. Si nici nu te intereseaza, pentru ca singurul scop e sa iubesti. Iar atunci cand ai curajul sa te arunci fara sa intelegi, e perfect. Iubirea nu are nevoie de confirmare, ci doar se intampla.
Opreste-te din ce faci si nu mai cauta motive sa iubesti sau nu fiindca nu functioneaza asa. Nu cauta sa fii mai bun sau mai rau, sa ai mai mult sau mai putin, sa intelegi sau nu, sa ai dreptate sau sa gresesti. In iubire, daca cineva trebuie sa aiba dreptate, ambii au pierdut deja.
Traieste iubirea si las-o sa te traiasca. O mana pe piept valoreaza ca o mie de cuvinte. Un sarut pe frunte e mai mult decat o mie de nopti pasionale. O mangaiere poate sa-ti ia tot raul din lume. Si totul i se datoreaza iubirii. Nu clipi, fiindca s-ar putea sa pierzi tot!