Ti-am dat puteri ca sa existi o vesnicie,
Ti-am dat puteri asupra mea, o mie…
De-ar fi norocul sa se risipeasca tot
Si de-as putea sa spun ca pot cand nu mai pot,
Tot n-ar ajunge ca sa fii cine ai fost,
Tot n-ar ajunge si nici n-ar avea vreun rost.
N-a vrut destinul sa se joace calculat
Si cred ca asta negresit m-a transformat
Intr-un ateu fara dorinta de eternitate
Care traieste zi de zi si moare-n fiecare noapte.
De-ar fi sa cada cerul tot deodata
Eu cred ca umerii mei grei o sa mai poata
Sa tina tot ce-a fost si tot ce o sa vina
Chiar daca sunt strain, iar tu esti o straina.
Printre-ntrebari si printre vise sparte
Mai de aproape sau mai de departe,
Iti simt sarutul cald deasupra pleoapelor,
Frumos trecut, curat prezent, dar vai, ce viitor!
Ti-am dat puteri ca sa existi o vesnicie,
Ti-am dat puteri asupra mea ca sa fii vie…
Si cu putere ai ales sa n-ai putere
Atunci cand sufletul in noapte iar ti-o cere.
Ti-am dat puteri ca sa existi la infinit
Dar n-ai avut putere sa le tii…si ai murit!
