Ai observat cat de mare e anticiparea? Cat de sinuoasa, voluptoasa si plina de „vine ceva”? Si mi se pare ca toata constructia milenara de care da dovada destinul este complet inhibata de natura umana, de simplitatea gandirii colective.
Un moment vine ca sa existe, nu ca sa treaca. Nu il astepti ca sa devina trecut ci il astepti ca sa il transformi in amintire, in parte din tine. De aceea primul pas dupa momentul cheie e o cadere in gol pentru cei mai multi, fiindca nu percep importanta prezentului.
Daca nu ar mai fi un alt moment cheie, l-ai trai diferit pe asta?
Papusarul zice: primul pas conteaza!