Iar plang copacii unul langa altul
Si lasa-n urma valuri de speranta,
Se-ngreuneaza fara rost asfaltul
Cand cad perechi, perechi in ignoranta.
Suiera timpul printre nopti prea lungi
Ce s-au lungit deodata si mai tare,
Iar printre lacrimi vezi si niste raze ciungi
Ce cad cu greu de la batranul Soare.
Oasele-s grele, frigul se aseaza…
Mai calm si mai tacut ca niciodata
Pe un pamant ce nu prea mai vibreaza
De muzica-i ce-i vesnic acordata.
Pasul e lung, privirea in pamant.
Din cer se-avanta o isprava blanda
Si ‘ncepe-a mangaia asa, curgand,
O viata ce se vrea a fi plapanda.
Vuiet din nou. Si nici nu se opreste
Macar o clipa ca sa dea ragaz,
Ci mai degrab-anume se-nteteste
Si suna goarna tare a necaz.
Si ce curat, Stapane, ii pamantul!
Curat si stralucind a nemurire.
Fa Tu cumva sa ploua si sa bata vantul
O vesnicie, tare…si fara oprire!
