Ma plimb prin viata linistit,
Prin visuri reci si umbre calde,
Prin cursul drept si neclintit
Al unui foc ce nu mai arde.
Fara speranta imi fac pasii
Pe care altfel ii iubeam,
Dar in prezent se-ascund ca lasii
Intr-un destin ce il aveam.
Si toate astea fara sens
Le fac ca sa imi treaca mersul.
Dar parca simt ceva intens…
Cred ca se-ndoaie universul!
Si parca simt iar o privire
Ce cade-asupra-mi. Curios.
Plin de curaj si de uimire,
Ma-ndrept si-mi fac pasul frumos.
Senin, dar plin de multe ganduri,
Cipesc incet ca sa absorb,
Intorc privirea printre randuri
Si-ncerc din nou sa nu fiu orb.
O simt! E undeva si vede
Iar eu inca-mi mai caut soarta,
Nu stiu cum ea deja accede
Iar eu, bezmetic, incurc harta.
Ma concentrez si inchid ochii.
Curat, glisant, ii redeschid.
Printre pantofi si multe rochii
O vad zambind, usor timid.
Ma pregatesc sa-i spun in soapta
Cu glasul cald, patrunzator
„Cred ca tu esti cea care-asteapta
Si te ador, intamplator!”
