Si cand te bantuie trecutul,
animalul, mutul…
De lupti cu demoni si vapai de suflet
si urlet dupa urlet,
pas dupa pas, sunet cu sunet,
ramai in vuiet.
Vuietul lui, singurul om ce te-a iubit,
vuietul lor, femeile de ti s-au daruit.
Is toate-n cap si-n cap raman uitate,
reamintite, de prea multe ori mancate
si scuipate.
El nu-i aici, iar ele nu-s
la rasarit sau la apus.
Sunt eu cu mine, si atat, am spus!
Va-nnvinuiesc pe toti
ca pentru mine sunteti morti.
Eu nu v-am omorat vreodata,
eu dau iubire
concentrata, alintata,
nelimitata.
Unde esti tu, unde esti tu,
unde esti ea, unde esti el?
Stii unde esti?
Findca eu stiu: nu langa mine,
si-i tarziu.
Ii greu si ii morbid si rece,
si-i timpu grav, ce a venit, ca sa ma lege.
Cuvintele sunt de prisos,
nici faptele nu mai au rost
si recunosc
ca undeva pe drumul plumbuit
m-am aruncat si m-am pierdut, nenorocit.
Dati-mi bucatile ‘napoi
si tot ce ati mai luat cu voi,
le vreau,
le vreau pe toate, vreau sa le lipesc
sa ma-ntregesc
sa nu fiu rest.
Si cand o fi sa judecam
o sa va iert, promit, si o sa ne jucam…
cu inimi, suflete si ingeri ametiti
si pot ierta mai mult decat puteti voi sa gresiti.
Si cand te bantuie trecutul,
animalul, mutul…
lasul si temutul,
si vine sa te lege, sa te ia cu imprumutul,
nu poti sa faci nimic,
promit,
decat s-astepti sfarsitul!
