Turbat de negura dreptatii,
Inchis in turn de fildes singuratic,
Sunt curios, prea obosit si-un pic apatic,
Dar ma las prada judecatii.
Incerc sa imi raspund eu mie
De ce n-ai tu raspunsurile toate
Si stii nimic, sau tu stii totul, poate,
Dar ce stiu eu, nimeni nu stie.
Sa n-am curajul tau in viata
Ca nu sunt sigur ce-as putea sa fac,
Poate ma fac in inger sau poate in drac,
Dar imi pastrez aceeasi fata.
Oare ma-nsel sa ma gandesc?
Depinde cum te vad cand trag cortina
Si cand cu mult tupeu aprind lumina.
Dar recunosc ca mai traiesc.
Desi sunt prost sa mai resimt,
Un viitor si un trecut le impletesc pervers,
Sunt prea abil si prea pe interes,
Dar sunt curat, presimt.
Da voce glasului interior
Si recunoaste-ti tot ce vrei sa recunosti,
Desi ti-e greu, de-abia te mai cunosti,
Dar tot te trece un fior.
Cine te minte noaptea-n rol?
Ce prost e-acum sa stai sa te gandesti
La ce-ai avut si cine-ai fost, si cine esti.
Dar versu-i lung, si glasu-i gol…
