Cuvant de dor…si degeaba. Atat de multa mizerie in jur, in suflete perfide si pe sticla inselatoare. Cum te-ai gandit sa cantaresti un trecut si-un viitor pe mizerie? Daca ar trebui sa fim toti la fel, daca ar trebui sa traim vesnic cu mizeria lasata de altii, nu ar mai fi suflet viu pe pamantul asta.
Mai si pozezi in mod ironic si crezi ca prezentul te imbraca in haine curate. Dar nu exista culoare pe care nu o poti pata, nu exista privire pe care nu o poti murdari. Simti cum te judeca niste ochi prea prezenti si prea cunoscuti? Asta se intampla pentru ca esti mizerie.
Iar divinitatea e mult prea putin interesata de necurat, atat timp cat nimic din ceea ce faci nu-ti poate rascumpara viitorul. Nu avem nevoie de oameni care au nevoie.
Papusarul zice: curata-te!