Ploua.
Inconjurat de ape mari,
Pamantul tipa in adancuri
Iar. Tipa,
Fara sa-l auda cineva, fara sa
Il simta cum se zvarcoleste
Si cum se-ineaca.
Un suflet,
Obosit de timpul ce-l sufoca,
E ud si el sub apa
Ce omoara si invie.
Se plimba
De ici-colo
Neincetat. E tulbure ca si fantana vietii.
Si raiul il asteapta, in zadar.
Ploua.
