Parfum de stele si parfum de noapte,
Cand te privesc, parca le simt pe toate
Cum curg incet, ca un suvoi salbatic,
Si se preling pe fata mea ca niste lacrimi.
Se-mpleticesc aroma si privirea
Si-ncet, in mine, sadesc fericirea.
In jur am plumb si aur plumbuit,
Iar in lumina vad ce mi-am dorit.
Tu…cand zambesti vad in priviri atingeri.
Iar cand versi lacrimi, ploua cu aripi de ingeri.
Esti dezbracata-n ochii unui univers plapand,
Cu ochii mei te-mbrac intr-un vesmant preasfant.
Cand vii spre mine, mangai aerul curat
Si sunt gelos ca nu sunt eu cel mangaiat.
Cand te intorci, cu spatele tau gol,
Devin gelos pe ochii mei de mor.
Noaptea, tarziu, tu esti doar ochi de dor
Si o persoana construita-n jurul lor.
Iar parul tau e rupt din biblii si maree,
Culoarea lui e negru de femeie.
Induratoare tain-a cerului ce esti,
De ce te lasa bunul Tata sa traiesti?
De ce te-a dat in lumea inclestata,
Noi nu te meritam, preabuna fata…
Imparateasa si regina sufletului greu
Cu pasii mici, ajung in fata ta mereu,
Si ma prescrii in zeci de nefiinte
Cand eu tot cred si vreau si am credinte.
Trezesti in luna si trezesti in mine
Simtiri de diamant si nemurire.
Iar eu, o carte prea mult rasfoita,
Iar tu, o fila inca necitita…
Poate-un capitol, sau poate cuprins,
Sau cine stie, poate ma inchizi.
Poate esti prima foaie cu care incep
Si esti si ultima, ca nu mi-e greu sa cred.
Izvor de umbre se revarsa-n orizont
Ca sticla cerului sa poate sa isi ia aplomb,
Iar eu m-ascund sub plapuma de fier
Sa nu fiu amagit, din nou, de-un vag mister.
Parfum de stele, fiindca acolo te gasesc,
Ma-nchin la ele, doar le vad ca stralucesc.
Si cred, si stiu…c-acum le vezi si tu,
Si doar in ochi si-n ele imi vezi sufletul.
