Scrima veche de cand lumea
Prinsa in pudoarea noptii,
Se agita cand ii vremea
Sa o practice netotii.
Se-nconvoaie, se suceste,
Bland, pe-alocuri, se muleaza
Pana cand se potriveste
Fix unde se instaleaza.
Vine cu alai de ganduri
Peste doua inimi frante
Si le construieste ziduri
Inainte sa le cante.
Glas duios, ceva din visuri!
Nu ai auzit vreodata
Asa muzica si versuri
De-ti inneaca lumea toata.
Iar apoi, pe inserat,
Sub un cer mai violet
Se aseaza manierat
Perpendicular pe suflet.
Fara urma de-ndoiala
Si fara sa prinzi a spune,
Se ocupa de-nvoiala
Si vointa ti-o apune.
Descripriv, in poala noptii,
Tremura in doua vene
Fara a avea emotii
Si fara a face scene.
Nu apuci sa intelegi
Ce tocmai ti s-a-ntamplat,
Perpendicular te legi
De-un destin vesnic legat!
