Nu clipi! Nu clipi! Ramai asa cum esti acum – perfecta. Esti perfecta atunci cand ma privesti. Nu pentru ca arati perfect, nu pentru ca gandesti perfect, ci doar pentru ca ma privesti. Daca ochii tai sunt ultimii pe care ii vad noaptea inainte sa adorm, inseamna ca esti a mea, inseamna ca esti perfecta pentru mine.
Aseaza-te comod, stai langa mine. Pune capul pe perna aia pufoasa sau pe umarul meu. Aseaza-te cum vrei, numai priveste-ma. Cand stau cu capul pe pieptul tau si imi ridic privirea, cand iti intalnesc ochii aia care se coboara asupra mea, ma simt protejat. Simt ca apartin cuiva, simt ca iti pasa de mine. Cand stai cu capul pe umarul meu, cocolosita in bratele mele, iti ridici privirea mieroasa si ai un zambet tamp, un zambet curat. Simt ca te protejez, simt ca te strang in brate si acolo e locul tau, acolo trebuie sa fii.
Saruta-ma! Dar nu inchide ochii. Saruta-ma si priveste-ma. Simti? Simti cum totul in jur dispare usor si tot ce ramane sunt buzele mele si ochii?
Ramai asa pe vesnicie. Nu te schimba, nu iti schimba privirea. Sunt obosit, vreau sa adorm; dar am nevoie de tine, am nevoie de privirea ta sa ma calauzeasca in vise. Cand ma privesti ma simt mai linistit, mai impacat. Ce liniste e.
Nu clipi! Nu vreau sa pierd nici macar o secunda din privirea ta. O pretuiesc mai mult decat orice si vreau sa nu pierd nimic din ea. Daca ar fi vreodata sa mor, vreau sa mor in privirea ta.
Adorm. Adorm stiind ca esti acolo si ochii tai ma ingenuncheaza. Ce sentiment!
Nu clipi! Vreau sa ma bantui…