V-ati certat. Din nou.
Crezi ca v-ati despartit si tura asta pare sa fie pe bune. Iar ti-a gresit, iar nu a fost indeajuns de atent la nevoile tale. E un dobitoc. Dar ce mai conteaza; nu-ti mai pasa, asa-i? Dap. E momentul ala cand inca e bine, cand esti suparata, nervoasa si nu prea iti pasa de nimic. V-ati certat si el a avut tupeul nesimtit sa iti reproseze tie, tocmai tie, niste cacaturi absolut absurde. E inca bine, esti nervoasa.
Orele trec, fumezi vreo doua tigari si vrei sa vorbesti. Dar nu cu el. Inca nu ti-a trecut si de fiecare data cand te gandesti la cearta voastra te apuca nervii. Incepi sa vorbesti cu o prietena, incepi sa te descarci involuntar unei alte persoane si toate chestiile pe care le spui se termina cu „?!?!” in speranta ca persoana din fata ta o sa te aprobe si o sa iti dea dreptate. Asa, o sa stii ca tu esti aia care a avut dreptate si el a fost doar un nenorocit care a aruncat cu cuvinte. Te amagesti. In timp ce ti se pare ca persoana din fata iti da dreptate, scapi niste lacrimi de nervi, de dor, de suferinta. Chiar daca ai avea dreptate, incepi sa realizezi ca dreptatea ta nu ti-l aduce inapoi, ca dreptatea ta nu il inlocuieste si nu il aduce langa tine.
Nu mai e asa bine. Timpul trece si nu mai e asa bine. Vine seara, vine noaptea, vine ziua urmatoare si vine o alta noapte. Ti-e frica de noapte findca atunci te coplesesc gandurile si busesti in plans din orice. Plangi. Nu a fost langa tine noaptea trecuta si nu o sa fie nici noptile urmatoare. De ce?
In cele din urma incerci sa iti impui ca nu iti pasa si iesi in oras cu prietenii. Ghinionul tau! Pe strada vezi numai cupluri, in localuri vezi numai cupluri. Ce dracu? Au disparut toate persoanele single? E ziua cuplurilor si nu stii tu? Te intalnesti cu prietenii. Ghinion si mai mare! Ei sunt in cuplu. Ai nimerit la o masa ciudata intre 2 sau 3 cupluri. Iti pierzi mintile, e enervant cum se tin de mana, cum se saruta in fata ta. Ai vrea sa fii trista, ai vrea sa plangi dar nu te lasa mandria. Nu poti sa pari slaba in fata lor si nici nu vrei sa le strici starea.
Ce cacat! Ajungi acasa si iarasi versi vreo doua lacrimi, din inertie. Inca doare. De fapt, parca doare mai tare. Te uiti la update-urile lui de status si nu scrie nicaieri „mi-e dor de ea” , „plang” sau „te iubesc”. Ce naiba, el e fericit? Ii e mai bine fara tine?
Nu, nu ii e. De ce plangi ca o proasta cand ai putea sa vorbesti cu el? Daca ti-as spune ca si el plange pentru tine, ca el adoarme in fiecare noapte cu gandul la tine, ar schimba ceva? Ai fost ferma, ai tipat sau ai fost prea calma, ai vorbit mai serios decat deobicei si i-ai dat de inteles ca esti serioasa. El nu te poate contacta, ii este frica de ce ai putea sa ii spui, ii este frica de tine. Poate o sa il faci sa sufere si nu vrea sa riste asta. E randul tau, miscarea ta…
Patul tau e gol. Noapte de noapte, e tot mai gol si tot mai mare. Incerci sa il umpli cu niste partide de-o noapte, da’ parca e la fel de gol. Nu te satisface nimic mai putin decat prezenta lui.
De ce plangi ca o proasta ca patul tau e gol cand te asteapta un loc perfect in patul lui? Nu te-a uitat, nu are cum sa te uite. Te asteapta sa il ierti si sa te ierte si sa plangeti impreuna.