Cand noaptea te ascunde in valuri
si ziua te tine in pace,
Cand muzica rasuna-n baluri
iar linistea din cap nu tace…
Atunci sunt langa tine vesnic
sa te ador, sa iti fiu sfestnic
boem, ardent, cugetator,
amor
si clar un privitor,
intrebator.
Cand eu invii, tu inca dormi.
Eu te admir ca pe-un ecou
in timp ce tu iti faci cavou
din lume si putin mai mult,
din tot ce-auzi si tot ce-i mut,
din ploi ce se topesc arzand,
din vant.
Si cred cu tarie
ca esti tot ce-i vesel,
si vreau sa aud cum soptesti in neant,
cum rupi din durere si impartasesti
si plangi, te topesti,
rezisti, ma uimesti…
alergi, prevestesti,
si innebunesti.
Descrii nesfarsitul cu tot ce iubesti.
Descrii nesfarsitul, tu asta esti.
De-ar fi nesfarsitul o ploaie de stele,
as fi doar pamantul ce plange sub ele.
De-ai fi o lumina ce calatoreste,
as fi intunericul ce o primeste.
De n-ai exista in ce ma-nconjoara,
as fi doar nimic pentru intaia oara.
Asta sunt eu fara tine,
cand te astept de o viata.
Iar cand iubirea nu vine,
traiesc doar cu speranta.
Traiesc ca o bestie nocturna,
astept sa inghit dimineata,
sa te transform intr-o luna
si sa ingenunchez viata.
Cand noaptea te-ascunde in valuri
si ziua te tine in pace…
Cand muzica rasuna-n baluri
iar linistea din cap nu tace.
Atunci sunt eu langa tine…
