Ai observat cum nimeni niciodata nu are curajul sa spuna asta? Nimeni nu poate sa spuna „Hai sa uitam tot…si sa continuam”? De ce? Cat de greu poate sa fie?
„Hai sa uitam tot. Hai sa lasam greselile in spate, sa privim inainte si sa ne continuam viata” – e probabil cel mai greu de spus, poate mai greu decat „Iarta-ma”. De fiecare data cand se incearca o exprimare cat de cat apropiata, cel mai reusit rezultat e „Hai sa o luam de la inceput”. Pai de ce? De ce sa o luam de la inceput? Primele 3-5-7-12 luni au fost frumoase, pline de fericire. De ce sa nu continuam de acolo?
Pentru ca e greu sa treci peste greselile celuilalt. Intotdeauna ai tendinta de a compara, de a pune in balanta ceea ce ai facut tu cu ceea ce a facut el/ea…si de cele mai multe ori iti da cu virgula; in favoarea ta, bineinteles. Si atunci, cum sa ii spui cuvintele alea? Nu. Mai ai de stors cativa de „iarta-ma”, mai ai de stors ceva reprosuri, ceva umilinte. Si totul e atat de simplu daca stai si te gandesti putin ca pe cat de mult a gresit el/ea, pe atat de mult ai gresit si tu. Dar nu vrei sa vezi asta fiindca tu esti mai presus, tu esti cel care „are de pierdut” daca uitati tot. Dimpotriva, toata lumea are de castigat.
„Sa uit ca m-a inselat? Sa uit cuvintele grele ce mi le-a zis? Sa uit toate lucrurile naspa?” – Da! Uita-le, nu e ca si cum ai fi singur/a in chestia asta. Si celalat o sa faca la fel. Dar vezi tu, egoismul nu te lasa. Intotdeauna egoismul…
Un joc murdar ce are ca final un joc si mai murdar. Astepti doar sa culegi, te crezi Moartea la cules de suflete – la fel si tu, vrei sa culegi umilinte. Suntem fiinte deplorabile.
Si cand te gandesti ca totul e atat de simplu…