Ce-mi plac femeile de catifea! Imi plac fiindca ele stiu sa fie. Nu intr-un anume mod, nu intr-un anume fel, ci doar stiu sa fie!
Stralucesc! Curg usor, se preling pe retina ta, serpuiesc in adincul privirii tale. Te atrag prin simpla prezenta, prin modul cum despica aerul din jur. Intotdeauna genul asta de femeie are un zambet naucitor. E foarte fina, delicata. Te zapaceste din parfum si din priviri, stie sa se imbrace si nu ii e frica sa arate asta. E increzatoare in propriile forte dar citesti din zambet o timiditate subtila, tratata cu un iz de semi-interes.
Te copleseste fara sa sufoce. Iti aduce aminte de cele mai selecte locuri in care ai fost, de cele mai delicate mancaruri pe care le-ai degustat. Si da, te indeamna sa-i degusti si buzele…de cele mai multe ori carnoase, naturale. Cand isi musca buza de jos si isi schimba privirea, nu poti sa te abtii sa nu zambesti, sa nu vrei sa spui ceva.
E inteligenta, persuasiva din nastere. Animal de prada deghizat. E genul de femeie care te omoara fara sa stii ca te omoara. Iti da impresia de siguranta. E inclestata in jocuri ale mintii, fara a se da de gol. Nu-si manifesta inteligenta decat daca situatia o cere. Nu da mostre gratuite.
Ochii mari, gust rafinat, tendinte perverse. Sexy, intotdeauna sexy. Si nu poti sa o citesti intru totul pentru ca ai prea mult de citit, nu se mai termina. In jurul ei zace o liniste debordanta, cu aroma de fericire. Zambeste subtil, rade frenetic. Priveste adinc, se uita pradalnic.
Doamne, ce-mi plac femeile de catifea! Imi place sa le strang in brate, sa le simt cum aluneca…sa le distrug parul ala la care au muncit atat de mult, sa le vad naturaletea dimineata, sa vad cum soarele se reflecta pe piele ca si cum ar fi fost acolo dintotdeauna.
Cu un aer fin de „ce ti-as face” te dezmembreaza din ganduri. Te lasa cu un gust de vesnicie si intotdeauna iti trebuie tratament dupa ce o vezi. Culmea, tratamentul consta in saruturile ei.
Cu un aer fin de „ce ti-as face” te lasa in urma sa iti tot repeti in minte: „Ce ti-as face!”