Imi place toamna. Imi place pentru ca printre suflete agitate si scopuri neimplinite se strecoara usor usor, pas cu pas, o liniste si-o pace deopotriva pregatite sa innopteze galagia precedenta. Imi place pentru ca se face liniste pe rand, nu deodata. Si e o liniste care dureaza.
Ai observat vreodata cum vara vine? Iarna vine? Primavara vine? Dar toamna, nu; toamna nu vine, toamna se aseaza. Pentru ca nu e brusca, nu te loveste si nu te darama, ci isi face un culcus senin si ascuns in sufletul tau pe care nu il realizezi. Nu se intampla nimic dar se intampla tot.
Iar daca stai atent, la finele maiestuos al unei zile banale de septembrie s-ar putea sa auzi un scrancet grav de toamna ascunsa.
Papusarul zice: asculta glasul toamnei!