Nu-mi place timpul daca nu-l petrec cu tine…
Si iarasi nu stiu daca asta-i rau sau bine.
Ce pot sa spun cu mult curaj si fara indoiala
Este ca timpul nostru e o arma ireala.
Si-mi place sa topesc momente-n ochii tai,
Imi place sa-ti las pe retina vanatai.
Imbalsamat in ganduri vechi, monumentale,
Sa stau pierdut pe veci intr-o imbratisare.
Te pretuiesc ca niciodata si tu o stii prea bine,
Dar mai ales acum, ca esti chiar langa mine.
Iar cand ma uit acum pe pieptul meu
Te vad aici…si stiu ca am ajuns la apogeu.
Iti multumesc si-mi multumesc ca suntem vechi.
Stiam demult ca gandurile noastre sunt perechi.
Stiam ca ale tale soptesc despre mine
Iar ale mele contrasteaza-n liniste si in uimire.
Vreau sa inghet momentul asta ca sa fie vesnic.
Stiu, sun-un pic prea simplu si-un pic prea poetic.
Dar nu-i nimic, fiindca amandoi stim ce visam,
Stim sa vorbim fara sa conversam.
Cand gandurile mele se-ntorc impotriva mea
Nu am de-ales decat sa ma inchin in fata ta.
Dar cand mi-aplec genunchi grei si vesnic drepti,
Te vad deja-nchinata…cum m-astepti.
