Am vazut o florareasa
Supla, inalta, mladioasa,
Cu ochi blanzi si curajoasa,
Nebunie de frumoasa!
Rasul ei inca m-apasa…
Parul lung, primejdios,
Negru cald, de abanos,
Curge’atat de-armonios!
Si piciorul ei frumos
E la fel de minutios.
Buzele involburate
Par a fi zvapai in noapte.
Necurate si prea coapte,
Cu un iz pervers de fapte
Le vad si le-aud in soapte.
Cu privirea alintata
Pune in genunchi, deodata,
Inima mea desfranata
Si dorinta, laolalta.
E atat de eleganta!
Striga ochii, toti, la mine
Sa o las sa ma domine!
Striga gurile blajine
S-o sarut cum stiu mai bine.
Eu? Astept sa se termine
Apasarea asta crunta
Ce-o infrunt si ce-o infrunta.
Stau cu inima marunta
Pan’atunci cand ma saruta
Florareasa mea plapanda!
