Trebuie sa resimti raul care ti se intampla ca sa il pomenesti, ca sa iti fie frica de el. De multe ori, toata lumea se intreaba de ce nenorocirea „unica” si „total intamplatoare” li se intampla lor. Pai nu trebuie sa traiesti, sa resimti, sa inveti si sa aplici? Nu trebuie sa stii ceea ce voiai sa stii dintotdeauna, si anume ce si cum se intampla?
Cum altfel ai sti ca nu iti place ciorba de burta daca nu ai incercat-o? Sau daca nu ai sti ca nu iti place burta? Sau ciorba? E logic ca ceva te-a determinat si in acelasi timp deraiat in directia respectiva, iar pe viitor stii sa te feresti de ea: sa nu ti-o comanzi, sa nu o mananci, sa nu o vrei.
Dar oare e suficient sa fii nenorocit ca sa fugi de nenorocire? Fereste-te de ce stii, nu de ce nu stii.
Papusarul zice: nenoroceste-te!