Imi amintesc cum imi spuneai ca ma iubesti etern,
ca pentru mine treci si prin infern.
Asta era o vreme, recunosc,
cand eu credeam ca te cunosc.
Si inca nici macar nu stiu daca doar eu credeam
sau chiar te cunosteam.
Ai fost ce-ai fost, esti cine esti,
sunt absolut convins ca ai sa cresti.
Si stiu cine erai in vremuri ce mocnesc.
Esti inca-acolo, te intrezaresc.
Cred ca te-ai pacalit mai mult pe tine
atunci cand ai crezut ca noi putem avea alte destine.
Nu zic, posibil sa te judec eu prea aspru,
cu o privire gri si-un zambet prea maiastru.
Nu are sens si nici vreun rost
sa zic curat si negresit care-i momentul prost.
Dar are rost sa-ti spun ca periodic
resimt si tot presimt cum ma iubesti metodic.
Te-accept pe viata si te-accept ca esti
si periodic, si etern, o blanda parte din povesti.
