S-au cunoscut in ciuda vremii si a sortii
Pe-un timp ce niciodata n-a avut rabdare.
Cumva pitit, sub umbra lunii si a noptii,
Si-au luat avant si s-au decis sa zboare.
Pacat, ar spune unii care mai cunosc trecutul,
Pacat ca nu au invatat intai sa mearga.
Ca sa ai spor si sa infrunti necunoscutul
Iti trebuie-un pic de pace, mai degraba.
El, Domnul I., destrabalat din fire,
Corect, pedant si plin de intrebari,
Purtat prin lume dar si prin iubire
Si-n cautare de feblete si noi provocari.
Subtil, dar niciodata prea timid sa n-aiba glas,
Cumva opac dar clar nu transparent,
Cu o masura tainica si cu privirea-n ceas
Vesnic pierdut, vesnic gasit, vesnic atent.
Ea, Doamna I., curata de un alb stralucitor,
Blocata-n timp si-n frumusete crunta,
Cu-n glas docil si-un pas ametitor
Se legana usor in lumea-i prea marunta.
Parul in vant, descris de vanturi tot nebune,
Piciorul lung si plin de „maine vin”,
Alene se plimba prin timp fara presiune
Si se-apleca la univers mult prea putin.
Nu-i clar care din ei a rupt din primul pas
Dar asta nu-i dilema sa ceara raspuns
Fiindca mai mult conteaza ce a fost si a ramas,
De unde s-a pornit si unde s-a ajuns.
Pasul din mijloc e o nestemata rara,
Plina de faima, spirit si culori aprinse.
Domnul si Doamna I. cu gratie mai zboara
Peste destin si peste ganduri interzise.
Iar la sfarsit, ultimul pas nu-i pentru ei.
In capat, langa o decizie goala si nelimitata,
Pe aburi calzi si reci, printre idei,
Viata din vise ca pastila e administrata.
Pe Domnul I. nu-l mai intreaba vesnicia,
Pe Doamna I. nu o mai place nici prezentul.
Iar cand din spate vine clar zadarnicia
Acuma nu-i momentul, acuma nu-i momentul…
Iubirea o gasesti la fiecare pas –
Desigur, asta-i vesnic o premisa blanda.
Domnul si Doamna I. alaturi au ramas,
Doar ca alaturi nu inseamna intotdeauna langa.
Semnat temeinic, clar si-apasator,
Domnul si Doamna I., din viitor!
