Destin printre culori de altadata…
Atat mi-a fost si-atat o sa-mi ramana,
Sa-mi amintesc cum tin un univers in mana
Iar amintirea sa-mi fie pe rand uitata.
Un crez ce n-are capat sau durere,
Ce-i imbracat in fier forjat in suflet
Si se cladeste parca intr-un urlet
Fara vreun glas, idee sau fara parere.
Deschid cu ochii orizont pierdut
Ca sa-mi arate lacrimi curgatoare.
Un munte de orori la sarbatoare
Par sa se bucure de-un viitor ce e vandut
Si un copac batran se culca la pamant.
Uitat, dar si-ntrebat subtil si scurt,
Se spala-n clipele ce le-a avut
Si-si face vesnic acoperamant.
Cand timpu-i gata, nu-i vreme de ras.
Capul plecat, mana alaturi, ochii in pamant,
Glasul ascuns, gandul sporadic, trepidand…
Cand timpu-i gata, vremea a apus.
