Tu te-ai nascut, traiesti si mori,
Dar te descant s-ajungi sa zbori.
Sa nu ai parte de blesteme
Ca sa ajungi sa zbori devreme.
Cand vrei sa razi sau sa zambesti,
S-o faci asa ca in povesti.
Sa simti ca viata te iubeste
Si prin iubire iti vorbeste.
Prin lumea ce te inconjoara
Sa ai doar pace interioara.
Sa stii ce-i linistea de suflet
Si cand sa ai sau nu un cuget.
Sa ai copii, parinti si frati,
Iar tu sa-i ai pe toti pastrati
In juru-ti si in viata ta
Ca sa-ti cunosti si bucuria.
Cand disperarea te cuprinde
Sa ai curaj si multa minte,
Intelepciune si credinta,
Iar la sfarsit niste vointa.
Cand fruntea-ti arde de durere
Eu te descant s-ai mangaiere,
Sa treci usor peste necaz
Si-apoi sa te destinzi cu haz.
Sa tot ai lacrimi ca sa plangi
De fericire si sa strangi
Numai momente prea frumoase,
Din prea adanci visele-ti scoase.
Tu te-ai nascut, traiesti si mori,
Dar te descant sa vezi culori
In juru-ti si in lumea mare
Pana descantul meu dispare!
