M-am tot gandit cum sa-ti explic
ca tu esti tot si esti nimic.
Si nu stiu cum pot sa o fac mai bine
pentru ca am cuvinte prea putine.
Indiferent cat le adun si le-nmultesc,
in cate feluri le tot potrivesc potrivesc,
degeaba fac munca de om nebun
degeaba-ti spun, degeaba-ti spun…
Cum sa te fac sa intelegi
si cum sa iti explic ca esti
prea gratioasa
si frumoasa,
un pic prea buna
si nebuna,
plina de haz
si de ragaz,
usor dementa
dar atenta,
prea potrivita,
diferita,
cu glas perfect
plin de efect,
buze carnoase
pretioase,
parul in vant,
usor rasfrant,
inteligenta,
indulgenta,
cu ochi divini
si-obrajii fini…
si toate sunt, fara greseala,
o combinatie ideala!
M-am tot gandit cum sa-ti explic
ca tu esti tot si esti nimic.
Cred ca mai bine ar trebui sa-ti demonstrez
toata minunea grava ce o orchestrez
de fiecare data cand vreau sa iti spun
ca dupa tine sunt complet pierdut, complet nebun.
Iar daca nici asa n-o sa-ntelegi
ca fara eu sau fara tu, noi nu suntem intregi,
atunci o sa gasesc o alta cale
plina de simturi si de vise ireale
prin care sigur te-oi face sa vezi
ce vad si eu, si-atunci o sa ma crezi.
Cred ca acuma stiu cum sa-ti explic
ca tu esti tot…si esti nimic!
