Nu stiu. E un mister vesnic ce macina generatii de ganditori si nu numai. Cu atat mai mult, de cele mai multe ori, daca cineva ar sti, nu ar spune; daca ai numerele castigatoare de la Loto, nu iesi pe strada si le strigi in gura mare ci le tii pentru tine, sau cel putin asta ar face orice om de rand. Si atunci e foarte bine ca nu sunt un om de rand si la fel de bine ca nu am numerele la Loto (sau poate le am; cine stie?).
Echilibrul in viata nu are o reteta universala, ci mai mult un set de principii si intelesuri actionabile, notabile, echitabile si foarte bine intelese. Ele nu se aplica la fel si nici nu se raporteaza, fiind complet personalizate si personalizabile pentru fiecare individ in parte. De aceea aici discutam despre lucruri care te-ar putea ajuta sa cauti echilibrul in viata, nu sa il gasesti.
Iar primul pas, primul lucru pe care ar trebui sa il intelegi este ca echilibrul nu tine de balanta si egalitate ci tine de abilitatea ta de a jongla cu propria ta existenta. Mai simplu, ca sa fie clar, echilibrul personal nu tine de a avea cantitati egale (cum e in cazul balantei) ci mai mult de cum tii cantitatile si ce instrumente folosesti pentru asta.
Ca si exemplu, gandeste-te ca ar trebui sa tii doua sticle a cate doua kilograme fiecare. Primul instinct, cel al balansarii, te-ar indemna sa tii cate o sticla in fiecare mana, ceea ce e perfect normal si echitabil. Dar aici intervine prima diferenta: viata nu e nici normala, nici echitabila. Asa ca, din perspectiva echilibrului personal, tu la fel de bine ai putea sa tii ambele sticle in mana dreapta sau ambele in stanga, sau poate una in mana si una pe cap, etc.
Aici iese la iveala individualitatea fiecaruia si instrumentele puse la dispozitie. Continuand exemplul, poate tu ai mana dreapta mult mai puternica decat cea stanga sau poate te descurci foarte bine la a iti tine capul nemiscat. Si atunci, la fel ca un alt individ care sa spunem ca ar alege sa ia fiecare sticla in cate o mana, instinctiv, si tu la randul tau s-ar putea sa duci „povara” la fel de bine sau poate chiar mai bine intr-o forma total diferita.
Stii vorba aia „lasa, ca dupa rau vine mai bine”? E o prostie. Viata nu face calcule si nu iti da exactitati. Daca te pasioneaza subiectul, se numeste Barnum effect si poate fi folosit de aproape oricine care are niste abilitati mai dezvoltate cum ar fi empatia si observatia. Dupa rau poate sa vina si mai rau…si pe urma si mai rau…si pe urma, la fel de rau. Sau invers. Si tocmai fiindca nu exista o ordine, echilibrul tau personal e cu atat mai important.
Aici intra pe scena instrumentele de care dispui. Instrumente care, de cele mai multe ori, nu sunt talent innascut sau mai stiu eu ce minune descoperita din greseala ci abilitati construite in timp, ingrijite si crescute. Habits, le-ar spune americanii; obiceiuri, ca sa clarificam si pentru cei nevorbitori de engleza. Obiceiurile sunt probabil primul si cel mai important pas in gasirea echilibrului.
Ele se construiesc in timp (de cele mai multe ori, indelungat) si trebuie intretinute in mod constant si activ. Nu au ca scop delimitarea spatiului in care poti actiona sau formelor in care te poti manifesta ci dimpotriva, te ajuta sa realizezi care iti sunt limitele si de ce ai nevoie ca sa le depasesti. Construirea unui obicei te scoate din zona de confort si te impinge la limitele prezentului, facand posibila depasirea acestor limite intr-un moment in care acest obicei despre care vorbim devine instincitv, natural, nefortat.
Si atunci, de ce este atat de greu sa atingi echilibrul in viata? Pai pentru ca nu sta intr-unul singur, ci intr-un cumul de obiceiuri, fiecare necesitand perioade indelungate de timp si fiecare impingandu-ti limitele din prezent tot mai mult.
In acelasi timp, un alt instrument folositor este adaptabilitatea. El este primordial pentru pasii ulteriori obiceiurilor tocmai pentru ca viata ta va suferi schimbari, de cele mai multe ori radicale, iar tu va trebui sa inveti sa le manageriezi. Iar fara adaptabilitate, nu vei putea face asta.
Alte instrumente fara de care nu vei putea sunt stoicismul si perseverenta. Rolul lor este sa iti sustina greutatea, mai ales mentala, atunci cand corpul iti va spune „stop”. In mod natural si incontestabil, vei avea dorinta sa te impotrivesti noilor obiceiuri care te scot din zona de confort. Mai mult, vei avea tendinta de a renunta dupa anumite perioade de timp, avand impresia ca nu exista rezultate. De aceea e nevoie de perseverenta si de curaj ca sa poti intelege ca acest proces este unul indelungat in care construiesti o temelie durabila caramida cu caramida.
Nu va fi usor, nu se va intampla repede, nu va fi comod. Nu exista scurtaturi si nici solutii tangentiale. Daca e usor, nu faci ce trebuie. Daca nu cauti, nu ai ce sa gasesti. Daca nu intrebi, nu ai ce raspunsuri sa primesti.
Retine ca echilibrul nu este despre bine si rau, greu si usor si nici despre a balansa perfect aceste notiuni. Este despre cum te bucuri de bine si cum treci peste rau, despre cum abordezi greul si cum implinesti usorul. E despre invataturi, despre cunoastere si e la fel de mult despre drum cat si despre destinatie. Echilibru, nu balanta!