Si o sa vina o zi, iubito,
cand…
cand o sa simti parfumul cunoscut,
tot ce-am facut, ce n-am facut.
O silueta langa tine,
in patul ce l-am impartit de-atatea si atatea ori
se vrea a fi o consolare,
o scapare,
sau poate, doar
o alta bucata de carne.
Si o sa-ti zica vorbe dulci,
sa te sarute.
Tu, o sa-l cunosti dar n-o sa-l simti,
o sa ma vezi in el,
dar n-o sa stii.
Perechi de buze o sa te sarute,
dar niciuna nu va sti
sa te sarute-n coltul gurii
asa cum doar eu o faceam.
N-o sa-l cunosti…
Si doar tricoul sau camasa mea
erau croite pe un trup ce-ti apartine.
Uimire,
dar urma coapselor si sanilor
au mai ramas intiparite-n haine si in asternuturi.
O sa te-mpiedici de 2 ochi ca cerul
si n-o sa stii de unde ii cunosti,
si n-o sa stii ai cui sunt si ai cui au fost.
Cu mana-ti fina
o sa atingi o lume plina
si n-o sa stii de ce. Senina.
Spatele tau, ce-i inca incrustat in perna mea
n-o sa se simta impacat,
nu o sa-si stie locul, n-o sa-l recunoasca
si n-o sa stii de ce. Ce proasta.
Iar buzele, iubito, buzele…
ce le plimbam agale pe un corp ce-l pretuiam
o sa le regasesti in vise,
demult promise,
si-o sa le uiti de dimineata
si n-o sa stii de ce. Ce viata.
Am fost si suntem,
suntem si vom fi; si trece timpul
peste noi si prin.
In ochi, de-o sa ma cauti, vesnic o sa ma gasesti
fiindca in ochi traim,
in ochi mai sunt, in ochi mai esti.
Acum mai impartim ceva, dupa atata timp…
iubirea si uitarea.
Sunt un corp strain.
