Am auzit ca plangi in noapte
printre tigari si sticle sparte…
inconjurata de parfumuri deteriorate,
de ganduri false, desfranate.
Si poate,
asa plina de lacrimi si de fapte
o sa-ntelegi ca nu m-ai invatat nimic si ca m-ai invatat de toate.
O sa-ntelegi ca eu sunt in povesti
iar tu nu esti.
Am auzit ca ma detesti…
ca ma iubesti si ma detesti…si ma iubesti.
Mai esti
femeia care m-a iubit?
Iti amintesti de prima clipa-n infinit,
de prima oara cand ne-am intalnit?
Eu am venit,
tu ai pasit
cumva incet, cu pasul negrabit,
mirobolanta, negresit,
iar eu am stat si te-am privit
la nesfarsit.
Si jur ca nu m-as fi oprit
sa te privesc necontenit
o viata, doua, trei…promit.
Am auzit ca ai privirea necurata
si ca esti tulburata.
Deodata
tresare-n mine nervul de-altadata!
Eu te stiam fin desenata,
cu ochii blanzi si inima curata.
Imi pare ca esti inselata,
ca nu mai stii calea cea dreapta.
Am auzit ca suferi si imi pare rau,
zau!
Stii ca ti-am vrut doar binele si nemurirea,
alai de ingeri sa-ti pazeasca fericirea…
si cu privirea
sa intalnesti doar fericirea.
Si iubirea.
Am auzit ca ai si vocea ragusita
de prea mult urlet noaptea-n vise ca nu esti iubita
si ca acum si inima ti-e ostenita.
Probabil esti nefericita…
sau cine stie, fericita.
Fie esti singura sau fie esti dorita,
nu prea conteaza daca nu esti implinita.
Am auzit ca nu mai razi la fel,
ca nu mai ai sufletul vesel.
Si mi se pare atat de tembel!
Eu te-am avetizat si am facut apel
la gandul tau prea infidel,
prea plin de indoiala ca un biet bordel.
Si ce castel, si ce inel…si ce misel…
Am auzit ca ai ramas frumoasa.
Macar atat, daca tot sufletul te lasa…
- Citeste si: Am auzit ca inima ti-e scrum (Varianta ei)