Am auzit ca nu ai stare,
Ca iesi pe-afara si te plimbi fara-ncetare.
Te pierzi in zare
In locuri crunte si bizare,
Printre idei ce nu prea stiu sa zboare.
Si faci asa pan’ la epuizare.
Credeai c-o sa ma uiti asa usor…
Credeai c-am fost o alta dama, de decor.
Ce prost mai esti! Un biet actor.
Ai vrut sa fii superior,
Sa ai un ton curat, sonor,
Blagoslovit si plin de iz imbietor
Fara extaz, fara umor,
Fara un gram de ajutor.
Am auzit ca taci mai mult,
Ca dintr-odata nu mai esti atat de cult.
Si mi-as dori sa te insult
Dar nu ma lasa sufletul meu brut,
Fiindca s-au intamplat prea multe, prea demult.
Si sincera sa fiu, cu glas ocult,
As vrea sa-ti spun ca-s vrea sa te ascult.
Am auzit ca bei mai des,
Si esti mai greu de inteles.
Ca nu prea-ti pasa si ca faci exces,
Bineinteles,
Cu mult prea mult dezinteres.
Am auzit ca dormi putin,
Ca ai in suflet si-n privire doar venin.
Eu te stiam senin,
Sustin!
Eu te stiam mult mai divin!
Un dansator pe scena vietii, balerin,
Cu pas emancipat, usor si lin,
Fara vreo urma de ceva cavou strain.
Of, Doamne…ce destin.
Si ce destin…
Am auzit ca ai si vocea obosita.
Abia aici ma simt eu pedepsita
Fiindca ti-am spus ca ma simt parasita,
Folosita,
Plictisita
Si ca astept sa fiu gasita.
De ce n-ai vrut sa fiu descoperita?
Eram atat de potrivita…
Am auzit ca inca ma iubesti,
Ma cauti prin femei si prin povesti
Buimac, pe strada, cauti si privesti…
Jumate taci, jumate tot vorbesti,
Blagoslovesti,
Lovesti, strivesti,
Mai mult te-mbolnavesti.
Ce proasta sunt si ce prost esti…
Am auzit ca ai ramas tot la costum.
Macar atat, daca si inima ti-e scrum…
- Citeste si: Am auzit ca sufletul te lasa (Varianta lui)