Pandesc cu grija din eternitate
la cum gresesti si la cum ai dreptate.
Si poate
dac-am trai vesnic o noapte
plina de simturi si vise desarte,
de toate
la un loc si toate separate
cred cu tarie c-ai putea sa treci la fapte.
Sa fii reala-n vise,
sa faci lucruri promise,
sa n-ai ganduri ucise
sa ai dorinte zise…
Dar se scufunda marea-n nori
si tu aduni credintele si le omori.
Daca ignori
tot cugetul ce iti vorbeste in culori
n-ai cum sa zbori.
Printre comete, printre sori,
printre inchise taine aruncate in scrisori
eu te jelesc si iti astern un pat de flori.
Iridiu greu, cavouri asfintite…
pline de amintiri smintite.
Mai mult vorbite,
mai putin graite,
iubirile ce le avem devin stane de piatra linistite.
Iar in esenta razvratite,
se lupta pe sfarsite
ca sa ne imite.
Ce crud si totusi ce curat
arat-un suflet torturat!
