Privesc spre cer si inspre stele
Fiindca acolo te zaresc.
Cand toate-s bune, toate-s rele
Te strang de mana si traiesc.
Nici ochii nu se mai inchid
Cand cad asupra-ti cu speranta,
Iar de clipesc in mod stupid
Ma pedepsesc cu eleganta.
Privirea-i sfanta, timpu-i crud…
Mi-e frica de ce-o sa urmeze.
Desi te vad, nu te aud
Si nu stiu ce o sa primeze.
Ma zbat din rasputeri adanci
Sa nu cumva sa-ti pierd parfumul,
Dar universu-mi da porunci
Si preavoit imi schimba drumul.
O chinuiala mi-a ramas
Acum ca tu nu esti aici:
Sa trag mai mult decat am tras
De amintiri ce-s tot mai mici.
Priveam spre cer si inspre stele,
Acum privirea-i in tarana.
Cand toate-s bune, toate-s rele
Tin universul gol de mana.
