O sa ma-ndragostesc de tine.
Da, ti-am spus-o! Ce te miri asa?
Doar nu te-astepti sa se intample-acum, cumva.
Nu, noi suntem vesnici, putem astepta
Dar nu prea mult, nu pana la „candva”
Ci mai degraba pana ne-om vedea.
Desigur, gandurile mi-s scantei,
Aprinse, stinse, toate…le pun in condei.
Nu de-alta, dar mi-e frica de idei,
Mi-e frica de ce-ar zice ochii mei
Cand te-ar vedea, bietii de ei.
De galaxii, nici nu mai zic. Le tin in mana.
Sa le-am tot timpu’ aici, la indemana
Ca sa ti le arat si sa-ti ramana
In ochi-ti si-n privirea ta pagana.
Te fac un piedestal, te fac stapana!
O sa ma-ndragostestc de tine.
Na ca ti-am spus-o, ce-ai sa zici?
Cum o sa reusesti sa ma complici?
Dar o s-o fac cu pasi mai mici
Pe care tu nu poti sa ii prezici
Pentru ca azi…nu esti aici.
