E seara, din nou. Aproape asfintit.
Tu stii ce mi se pare-un pic ciudat?
Ca-ncep sa simt ce nu am mai simtit
Si ca incep sa simt ca-s posedat.
Si inca nu mi-e clar tu cine esti,
Nu mi-este clar ce esti in fata mea.
Si nu-mi dau seama din ce imi vorbesti
Daca tu poti si stii ce e iubirea.
Te vad desi am ochii ferecati acum.
Te vad cu parul ala desenat,
Printre oceane, flacari si un pic de fum,
Iti vad destinul – chipul luminat.
Si as putea sa nu ma uit, desigur,
Cu mintea la privirea ta flamanda.
Ma simt mai slab si ma simt mai nesigur
Dar sper macar ca tu o sa fii blanda.
Si as putea sa nu ma uit, dar vreau.
Din nou, cu ochii-nchisi si buzele-asteptand,
Cu mainile deschise ce nu mai credeau
C-o sa te tina-n pieptu-mi fumegand.
In continuare, parul tau ma da de gol.
Nu-l inteleg si nu stiu cum sa-l scriu,
Parca-i actor dar parca ii si rol
Iar eu parca sunt mort sau parca-s viu.
Astept sa ne-intalnim fata in fata
Ca sa il vad si sa ma dumiresc.
Apoi, noi o-m putea sa continuam o viata
Iar eu sa nu mai termin ca sa te iubesc.
