Gandit sa para ce nu este,
Se muta des si fara rost.
Si-o face far’ sa dea de veste,
Fara sa zica unde-a fost.
Nu prea clipeste si nu tace,
Se vede clar ca-i vechi si-i mandru.
Iar cand zambeste, daca-o face,
Parca se-opreste-un pic pamantu’.
E peste tot si-i nicaieri.
De cand a inceput sa umble
Lumea e plina de pareri
Maine mai bune, astazi sumbre.
E curios de curios
Si nici nu stii cum sa-l apuci.
Azi e urat, maine-i frumos,
Dar clar nu poti sa-l repdoduci.
Emana un aer aparte
Plin de mister si de „Adio!”,
E tatuat cu vise sparte
Pe care el le-a strans cu brio.
Nu are glas dar are voce.
Nu plange dar e plin de lacrimi.
Atunci cand vrea sa te sufoce
Iti povesteste despre patimi.
Nu a iubit dar tot iubeste
Necontenit pe cineva,
Stie ca timpul se grabeste
Si-ar vrea sa fie-altcineva.
Se muta des. Mult, mult prea des…
Iar asta suna a durere.
N-a fost si nici nu-i inteles,
Dar nici nu vrea si nici n-o cere.
