In ultima vreme am vazut din ce in ce mai multi oameni care fug de vulnerabilitate, care au o frica indusa si puternic inradacinata in fiinta lor. Si daca la cei mai tineri o inteleg, fiindca ei nu au avut ocazia sa destabilizeze societatea sau sa fie destabilizati de ea, la cei cu ceva experienta nu prea mai este acceptabil.
Indiferent de situatia ta, gandeste-te ca vulnerabilitatea nu reprezinta neaparat ce stii sau ce ai fost „invatat”. Sa fii vulnerabil, in ciuda a ceea ce stii sau ce ai inteles, nu inseamna sa fii slab; sa fii vulnerabil inseamna ca ai putea fi slab, inseamna ca te expui si ca cineva sau ceva are libera trecere peste niste bariere atent concepute de tine tocmai pentru a respinge. Dar intrebarea este „pentru a respinge…ce?”.
Pentru a raspunde la aceasta intrebare, mai intai trebuie sa intelegi raspunsul la intrebarea „De ce este gresit/inacceptabil/defectuos sa fii vulnerabil?”. Pai, nu este. Dar a fost perceput asa deoarece societatea actuala are niste norme care prind mai multa sau mai putina culoare prin prisma individului si deciziile acestuia. Ce inseamna asta, mai precis? Inseamna ca atunci cand un grup de indivizi sunt prosti, si tu trebuie sa fii pentru a putea fi social integrat. Simplu, nu?
Iti amintesti vremurile cand erai mic? Cand erai in generala, la liceu sau poate in facultate? Si toti colegii aveau telefon si tu nu? Ei, ala e un prim moment indirect de marginalizare sociala. E primul efect al lipsei vulnerabilitatii. Chestie care se continua si acum: daca stai la bloc si vecinul are o masina scumpa, de cele mai multe ori cand vorbiti tu vei spune ca nu ai nevoie de masina, ca ti-e mai comod cu metroul/tramvaiul/bicicleta, dar nu vei spune ca de fapt nu ti-o permiti. De ce? Fiindca ai zidurile societatii atent construite in mintea ta iar ele intotdeauna iti vor delimita orizontul.
E gresit sa fii sarac. E gresit sa nu ai haine scumpe. E gresit sa nu mananci la restaurant. E gresit sa nu bei o bautura scumpa sau sa nu te imbraci de la branduri. E gresit sa fii trist sau sa fii ranit si e gresit sa-ti fie greu. Si astea sunt doar o parte mica. Iti dai seama cat de multe lucruri „gresite” ai face daca ai alege sa fii vulnerabil? Cat de multe defecte ai avea? Cum te-ar mai privi oamenii din jur? Ce parere si-ar face despre tine?
Macabru. E absolut macabru sa gandesti asa. E ok sa fii sarac sau bogat, sa mananci in casa, pe o banca, la restaurant, sa porti ce haine vrei tu, sa fii trist sau fericit, implinit sau depresiv. Toate astea sunt ok. De ce? Pentru ca lucrurile astea te definesc ca om, iar vulnerabilitatea face parte din fiecare dintre noi, avem nevoie de ea pentru a ne putea construi.
In momentul in care societatea iti dicteaza mersul vietii, in momentul in care oamenii din jur au abilitatea sa-ti influenteze deciziile in mod absolut si constient, ai pierdut puterea. Ala este momentul in care esti cel mai slab, fara tractiune si control. Vulnerabilitatea este singura arma care iti aduce inapoi puterea.
Revenind la „pentru a respinge…ce?”, in mare parte intuiesti din randurile de mai sus. Pentru a respinge inadaptarea sociala, pentru a respinge privirele alea integral judecatoare ale oamenilor din jurul tau; si poate cel mai important, pentru a respinge senzatia aia proasta de slabiciune pe care tu nu o intelegi ca fiind putere din cauza anilor in care societatea a „muncit” la tine.
Ti-e frica sa fii vulnerabil pentru ca oamenii de pe strada te-ar putea judeca, pentru ca prietenii tai s-ar putea sa nu mai fie langa tine si pentru ca persoana cu care iti imparti viata ar putea sa te execute magistral doar fiindca ai alege sa fii tu. Si atunci preferi sa te ascunzi. Stii cum se numeste asta? Complezenta. Lasitate. Banalitate.
In momentul in care iei decizia constienta de a fi vulnerabil, afli cu adevarat ce se intampla in jurul tau. Ala e momentul in care mastile cad iar puterea e in mainile tale. Ala e momentul in care te servesti frumos pe o tava de argint si vezi cine are curajul sa muste si cine nu.
Asa ca fii slab, plangi, accepta-ti greselile, fa si mai multe, fii depresiv, apoi fericit; apoi bipolar. Fii asumat si fa asta cu tupeu, in fata tuturor. Fii o carte deschisa fiindca doar atunci vei afla ca tu esti singurul care are puterea sa deschida si sa inchida cartea cand vrea el.
Si ca un sidenote, depresia este tot o urmare directa a lipsei de vulnerabilitate…dar asta e o alta discutie pe care o vom purta in curand.
Concluzionand, nu fi prost. Fa-ti curaj. Accepta-te. Daca tu nu o faci, cum ar putea sa o faca ceilalti? Fii vulnerabil; o data, de 10 ori, de 100 de ori. Da, va fi greu. Vei intampina multe piedici, multi oameni vor profita de vulnerabilitatea ta iar suferintele tale vor fi ceva mai „reale”; pentru o vreme. Apoi, vei invata puterea vulnerabilitatii si iti vei da seama, poate pentru prima oara in viata ta, de cat de multa putere exista in slabiciune!