Trepidand usor prin noapte,
printre soapte
si prin toate
gandurile neincetate
ce tot vor a-mi fi amante,
stau si imi imaginez cu un zambet tamp pe fata
imbibat intr-o speranta,
ce-as dori sa am in viata.
Cand clipesc lumea dispare.
Ce oroare!
Mai degraba usurare
sa primesc in nestiinta
siluete de dorinta
imbracate prea frumos,
prea vulgar si sinuos,
si pe fata, si pe dos.
Calauza de privire,
neam select de potrivire
cu iz sfant de amintire…
Sunt atat de indecis, jur ca par o nestemata,
terorista, alintata,
pusa-n suflet si uitata
intr-un colt, prea apasata,
neatinsa niciodata.
Vin fantomele la mine
printr-o simpla amintire,
sapa-n suflet si-n iubire
cu o scarba prea morbida,
seaca si un pic perfida.
Ce grotesc e sa gandesc!
Si nu pot sa ma opresc
pana nu imi dovedesc
tot ce pot sa dobandesc.
Criminala de topaz, vezi ce ai facut din mine?
Amalgam de nopti straine
ce incearca sa m-anime,
prea curate si prea fine…
Sunt o clipa impaiata,
infoiata,
viciata,
poate si-un pic speriata.
Nu vreau sa fiu ahtiata,
dar te rog cu gura biata
stai, senino, si m-asteapta.
