Stii, te-am vazut pe plaja.
Pacat, erai prea efemera, imbracata intr-o vraja.
Si stii prea bine
ca-s fi vrut sa fiu nisipul de sub tine.
Da-n mine
s-a rupt ceva pragmatic, nu mai tine.
Si ai fugit de ochii mei
dar vrei, nu vrei,
tot te-am vazut cu ei.
Insiropata in idei,
cu gandul dus in departare,
cu o expresie blanda de uitare,
cu buzele palite de-agitare
si degetele pline de pasare.
Scriai
de parc-atuncea ma aflai.
De vantul cald nu te sfiai,
doar asteptai
sa poti pune pe foaie ce gandeai.
Ce buze ai, ce buze ai…
Pareai
sa fi tu singura, chiar langa mare,
doar tu si cu idei prea clare.
Si te simteam in departare
cum legi cuvinte-n clipe magistrale.
Ce ganditoare…
Daca ai sti sa ma gandesti la fel,
ca un etern,
cu prea mult sau cu prea putin mister
ar fi altfel.
Si cum curgea marea pe tine,
jurai ca te inneaca in iubire,
jurai ca toata marea aia e din mine.
De te-ai vedea prin ochii mei,
asa frumoasa, insiropata in idei…
