Ce vise pacatoase,
Ce începuturi seci.
Idei mult prea frumoase
Si ganduri mult prea reci.
Cum spera ea, saraca,
La dragoste curata,
Dar in final pribeaga
Ajunge doar furata.
„Sunt cea mai fericita,
Pe tine te-am gasit.
Cu tine-s izbavita,
Tu esti neasemuit.”
Si crede in cuvinte
Ce-i ies din gura bleaga,
Nu simte îndoieli
Si stie ce s-aleaga.
Asa trece o luna.
Mai multe, poate-un an.
Si mândrul si falosul
Se-mbraca in golan.
„Nu ma mai simt iubita,
Nu e ca la-nceput.
Nu stiu ce s-a intamplat…
Oare-am gresit prea mult?
Acum il simt mai rece
Si chiar nu stiu de ce.
Nici nu prea mai vorbeste…
S-au prins si fetele.”
Nu se-astepta la asta,
S-a întâmplat subit.
Doar ieri era al ei;
Acu-i de negăsit.
Acum încep discutii,
Ore in sir de chin.
Se caută solutii
Se bea mult prea mult vin.
Discutiile is certuri,
Si totul deviaza.
Se-ajunge la reprosuri
Iar ea se enerveaza.
„Hai, spune-mi verde-n fata
Ce vrei tu de la mine?!
Ce ti-am facut in viata?
De ce nu iti e bine?
Hai, spune-mi ca sunt curva!
Zi-mi ca te-am inselat.
Spune-mi ca sunt nebuna,
Ca nu tu ai plecat.”
Din intrebari ciudate
Si altercatii sumbre,
Ramane biata fata
Alunecand prin umbre.
Ce ghinion cumplit
S-a abatut spre ea.
Barbatul mult iubit
Acum nu mai era.
„Esti un nenorocit!
Si viata mi-ai stricat…
Nu stiu cum te-am iubit.
Ce bine c-ai plecat.”
Se termina-n suspine,
In lacrimi si durere.
Mai toate stinse-o vreme
Cu vin, vodka si bere.
Poate o sa fie bine,
Doar timpu’ o sa decida.
Iar flacara iubirii
O sa se reaprinda.
Pana atunci damnata
Se scalda in nopti albe.
Barbatii din relatii
I-aduna ca pe salbe…
Ce vise pacatoase,
Ce inceputuri seci…
„Cat te-am iubit, nebuno,
Nu cred c-ai sa-ntelegi.”
