Ce mana fina e destinul meu!
Mi-e greu
sa tin pasul mereu
cu o femeie oarecare din sufletul meu.
Si ce maiastra esti…
Ador sa te privesc când izbucnesti
sau când zambești.
Ce gesturi lungi, copilaresti.
Imi place când te fastacesti.
Cand te ascunzi printre povesti,
sau cand vorbesti
despre un „eu” ce il doresti.
Si chiar iubesc sa te dezbrac,
de fapt.
Sa-ti dau jos gandurile toate,
echilibrate,
brute, calibrate
doar de moarte,
sau poate
sa-ti mut parul din privire,
sa-ti vad preasfanta fata de uimire
si buzele prea-pline
de iubire si de mine.
Umerii goi si sanii tai cuminti
nu iti dau voie sa mă minti
si ma prezinti
unor iluzii prea fierbinti.
Iar spatele tau gol…
cascada de cuvinte fara un decor!
Mor
cand nu pot sa te omor
cu un sarut bland pe picior.
Te tatuez usor usor.
Sunt doar actor.
Iubesc sa te dezbrac.
De fapt,
Iubesc sa mă iubesti când te dezbrac.
